Traducere în limba română a articolului publicat inițial în The Loop (ECPR), 7 noiembrie 2022.
Un rol reînnoit pentru puterile mici
Ultimele trei decenii de hegemonie americană au adus statelor mici o serie de beneficii, plătite însă cu o marjă de manevră restrânsă. Pentru a se bucura de avantajele ordinii internaționale de după Războiul Rece, țările mici au trebuit să urmeze prescripțiile liberale ale Occidentului. Acest lucru a adus beneficii imense unor populații și societăți care trăiseră anterior sub represiune persistentă și guvernare nedemocratică.
Pentru a se bucura de avantajele ordinii internaționale de după Războiul Rece, țările mici au trebuit să urmeze prescripțiile liberale ale Occidentului
Totodată, a adus și o inegalitate crescândă a veniturilor, pentru că ideile economice neoliberale au devenit singura opțiune disponibilă. Sfârșitul hegemoniei americane le oferă puterilor mici mai multe ocazii de a urma modele politice și economice divergente, uneori cu prețul regresului democratic și al represiunii. Aduce însă și o cascadă de crize care pot împinge statele deja fragile dincolo de limită.
Puterile mici și mijlocii, democratice sau nu, pot profita de acest avantaj doar dacă își pot ține sub control fragilitatea internă. Vedem acest lucru în Turcia și Ungaria, care încearcă să-și maximizeze beneficiile jucând pe ambele tabere în războiul din Ucraina. Din păcate, tendința actuală de regres democratic sugerează că o fac în detrimentul statului de drept și al guvernării democratice. Pentru a preveni acest lucru, marile puteri liberale ar trebui să-i întreacă pe liderii autocrați în competiția pentru sprijinul puterilor mici, cu condiția menținerii guvernării democratice.
Hegemonie, monopol și glocalizare
Ordinea internațională liberală de după Războiul Rece este definită de două trăsături cheie: preponderența militară a Statelor Unite și monopolul Occidentului asupra furnizării bunurilor publice globale. Puterea militară americană reprezenta bățul, iar instituțiile financiare occidentale morcovul guvernanței globale liberale. Dacă voiai să te dezvolți, să atragi capital străin și să ai acces la piețele internaționale, trebuia să urmezi „scenariul liberal”, adică ansamblul de norme, reguli și viziuni asupra lumii care guvernau afacerile internaționale. Instituțiile, banii și puterea liberale erau singura opțiune disponibilă. Puterile mici care voiau un loc la masă trebuiau să accepte regulile clubului liberal.
Pentru a se dezvolta, a atrage capital străin și a avea acces la piețele internaționale, puterile mici au trebuit să urmeze normele, regulile și viziunile liberale care guvernau afacerile internaționale
Acest lucru a făcut din „glocalizare” – unitățile subnaționale care ocolesc statul în interacțiunile lor transnaționale cu alți actori – fenomenul definitoriu al perioadei de după Războiul Rece. Glocalizarea a remodelat economia și guvernanța mondială. A făcut posibilă o conectivitate transnațională care traversează regiuni și țări. Localul și globalul au devenit mai importante decât naționalul. Aceste dinamici au legat mâinile puterilor mici: pentru a beneficia de ordinea existentă, ele trebuiau să se conformeze scenariului liberal și să cedeze autoritate instituțiilor locale și transnaționale.
Rezultatul a fost o interconectare fără precedent, care uneori ocolește statul aproape complet. Piața era monarhul lumii și exercita o putere disciplinară rigidă. Această stare de lucruri nu avea însă să dureze.
Sfârșitul unei ordini?
Niciun monopol nu durează la nesfârșit, iar asta este valabil și pentru hegemonie. Puterile revizioniste erodează preponderența militară americană și monopolul occidental asupra furnizării bunurilor publice globale.
China și Rusia fac acest lucru în două moduri. În primul rând, acumulează tot mai multă putere materială, care erodează supremația militară americană. În al doilea rând, dezvoltă bunuri publice globale de substituție, care slăbesc monopolul liberal asupra furnizării bunurilor publice. Asta înseamnă că, pentru a obține capital, puterile mici pot ocoli, de exemplu, Banca Mondială, cu cerințele ei liberale stricte, și pot obține aceiași bani din China, cu alte condiții, uneori mai convenabile.
Același lucru este valabil pentru securitatea colectivă. Un stat mic are acum, pe lângă opțiunea americană, și alternativa chineză sau, până de curând, pe cea rusă.
Astfel, sistemul internațional a trecut de la o stare de monopol la una de competiție. Mai multe mari puteri încearcă să controleze guvernanța globală prin afirmarea supremației militare sau a preponderenței regionale și prin furnizarea de bunuri publice globale de substituție.
De exemplu, ultimul deceniu a adus o explozie a numărului de noi organizații interguvernamentale și de alte cadre de cooperare care completează sau concurează instituțiile liberale existente.
Marea „decuplare”
Aceste dinamici noi au două consecințe. Prima este prăbușirea aproape totală a glocalizării, pe măsură ce statul își recuperează autoritatea cedată anterior nivelurilor local și internațional.
A doua este o mare „decuplare”. Lumea se restructurează în ordini delimitate, diferite și potențial concurente, fiecare cu propriul „scenariu” și propriile instituții. Vedem această decuplare în legăturile energetice, în lanțurile valorice, în relațiile industriale, în cultură și în politică. Criza europeană a gazelor este o ilustrare grăitoare a acestei decuplări. Competiția din industria semiconductorilor, din care SUA încearcă să blocheze accesul Chinei, este un alt exemplu.
Sfârșitul monopolului occidental asupra bunurilor publice aduce oportunități noi pentru puterile mici. Decuplarea globală aduce totodată o cascadă de crize care se adaugă provocărilor cu care se confruntă deja
Dacă sfârșitul monopolului occidental asupra furnizării bunurilor publice aduce oportunități noi pentru puterile mici, decuplarea globală aduce o cascadă de probleme critice care se adaugă provocărilor naturale sau politice cu care acestea se confruntă deja.
Oportunități și fragilitate
Statele mici se află într-un climat global diferit de cel cu care erau obișnuite acum un deceniu. Acest nou climat vine cu oportunități noi de a-și maximiza beneficiile de pe urma marilor puteri care concurează pentru influență și loialitate.
Vine însă și cu o policriză care va accentua fragilitatea internă și va pune la încercare reziliența majorității țărilor. Țările mici care își pot depăși diviziunile interne și au viziunea politică necesară pentru a naviga în această lume nouă vor fi adevăratele câștigătoare ale acestui interregn.
Acest articol a fost publicat inițial în The Loop și este republicat aici sub o licență Creative Commons.
